Home

Începusem să trăiesc cu iluzia unei timide primăveri, chiar ieri, când  suflul de catifea al vântului mângâia crengile goale.

Dar acum, privind pe fereastră, văd din nou acele crengi printr-o perdea diafană de  alb. Cred că acest nou mileniu vrea să spargă monotonia armoniei anotimpurilor. Deşi,teoretic e încă iarnă,  cu toţii aşteptăm conştient sau nu, valul cald al „renaşterii”.

Aşa este ?!? Cu ce v-ar ajuta o climă mai însorită ?

Mie mi-ar da posibilitatea să ies în parc şi să mă bucur de puţină iarbă verde, de râsetele copiilor, de o lectură placută, de atingerea fină a voalului rochiei şi nu în ultimul rând –> de o ingheţată de ciocolată.

                                                                                                                                                          … Sau să străbat străzile ascunse ale oraşului.

P.S.: Amintindu-mi de grădinile paradisiace ale verii, au venit firesc si imaginile unui rococo versaillez, pur francez. Haideţi, uşor, uşor să  intrăm în interiorul palatului să păşim in atmosfera opulenta a interiorului unde ornamentele aurii,abundente ne scaldă privierea. Haideţi să ne simţim regii propriei noastre banalităţi !…Dar asta într-un alt fragment de infuzie…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s